Agricultura urbană - asigurarea securităţii alimentare în condiţiile încălzirii globale
Autor text: Boincean B.P.,
doctor habilitat în științe agricole, cercetător la
Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecţia” (mun.Bălţi)
Agricultura urbană este producerea, procesarea şi distribuirea produselor alimentare sănătoase şi inofensive, de origine vegetală şi animală, în cadrul şi în afara centrelor urbaniste pentru folosirea şi reciclarea produselor solide şi lichide generate de activitatea umană în vederea ameliorării accesibilităţii şi calităţii produselor alimentare, cu respectarea cerinţelor faţă de managementul durabil a solului, apei şi nutrienţilor, cu adaptarea la schimbările climatice”.
Video: Cristian Doroftei
I. Urbanizarea și problema alimentară
În condiţiile globalizării a crescut semnificativ migraţia populaţiei din localităţile rurale spre cele urbane. Dacă în anul 1950 aproximativ 30% din populaţia globului trăia în oraşe, în prezent populația urbană constituie 55%, iar către anul 2050 aceasta va crește, conform unor estimări, pînă la 68%.
În prezent, Chișinău găzduiește ⅓ din populația țării, iar conform unor estimări, pînă în 2050 în oraș va locui jumătate din populația țării.
Odată cu majorarea populaţiei, oraşele se confruntă cu mai multe provocări, dintre care cea mai importantă este creşterea necesităţii de produse alimentare, apă sau energie.
Transportarea unilaterală și unidirecțională a produselor alimentare din localităţile rurale spre cele urbane nu asigură o dezvoltare durabilă a sectorului agrar. Aceasta pune presiune enormă pe modelul actual de agricultură rurală, intensivă și bazată pe monocultură.
O altă problemă ține de agravarea consecinţelor încălzirii globale, inclusiv prin manifestarea extremelor în formă de inundaţii şi temperaturi excesive. Orașele, fiind puncte de concentrare maximă a emisiilor de gaze provenite din sistemul de transport, contribuie semnificativ la emisiile de gaze, și deci la încălzirea globală.
Un alt factor care contribuie la intensificarea proceselor de încălzire globală este pierderea constantă a biodiversității din orașe. Iar aceasta este vitală pentru un sistem urban prietenos. Folosirea terenurilor în scopuri agricole este un pas corect în această direcţie. Putem implementa și alte măsuri, cum ar fi îmbunătățirea landșaftului urban cu mai multe zone recreaționale sau zone pentru agricultură urbană. Sau putem reduce din poluare prin reciclarea deșeurilor.
Aglomerările urbane sunt responsabile de peste 60 % din emisiile de gaze cu efect de seră. Cheltuielile de transport şi, respectiv, emisiile de gaze cu efect de seră, pot fi reduse prin cultivarea locală a produselor alimentare.
O barieră în calea dezvoltării agriculturii în orașe ține de creşterea concurenţei pentru alocarea terenurilor urbane. În condiţiile creşterii populaţiei şi a cererii de produse alimentare, alocarea terenurilor arabile în scopul extinderii urbelor trebuie limitată. Ca să dăm un exemplu, au început deja lucrările de construcție a proiectului ”Satul German”, un proiect de construcție a unei noi suburbii a orașului. Se vorbește doar despre mărimea proiectului, comoditățile și infrastructura pe care le va oferi, dar nu și despre modul în care acest mega proiect știrbește o suprafață mare de teren arabil în imediata apropiere a orașului și despre presiunea enormă pe care o va exercita asupra acestuia.
II. Solurile urbane și beneficiile lor
Solul urban este una din resursele cele mai prețioase ale orașelor și el trebuie protejat cu grijă deosebită. La fel ca şi solurile din localităţile rurale, acesta acordă un șir de servicii ecosistemice, cum ar fi:
- filtrarea şi purificarea apei;
- fixarea dioxidului de carbon din atmosferă prin intermediul fotosintezei;
- cultivarea produselor alimentare de calitate înaltă benefice pentru sănătatea oamenilor;
- menţinerea biodiversității în lanțul trofic din și de la suprafaţa solului.
Cu regret aceste beneficii ale solurilor urbane deseori sunt ignorate. Perturbarea lor poate duce la supraîncălzirea oraşelor și la creșterea riscului de inundaţii.
O bună parte din solurile urbelor este acoperită cu clădiri, drumuri asfaltate, pavaje și este contaminată cu tot felul de poluanți organici sau anorganici.
Este cu mult mai raţional să prevenim poluarea solurilor decât să facem remedierea lor. Cele mai recomandate metode de remediere a solurilor poluate sunt metodele bazate pe principii ecologice. Spre exemplu, pentru poluanţii anorganici se recomandă acoperirea permanentă a solului cu vegetaţie, extragerea solului poluat sau crearea paturilor de sol pentru creşterea plantelor. Pentru poluanţii organici soluția recomandată este incinerarea substratului.
III. Urbanizarea și problema alimentară
În condiţiile urbanizării masive, politica de asigurare a oraşelor cu produse alimentare poate fi modernizată prin:
- promovarea grădinilor pentru producerea fructelor, pomușoaelr sa zarzavaturilor
- instruirea populaţiei în sortarea deşeurilor şi pregătirea composturilor,
- organizarea cursurilor privind pregătirea în bucătării comune.
- identificarea unor noi forme de grădinărit urban, cum ar fi creșterea plantelor pe acoperişurile caselor, pe loturile de pe lângă acestea sau chiar pe pereţii clădirilor.
- Creşterea legumelor pe substrat hidroponic. O practică obişnuită pentru oraşele suprapopulate, mai ales pentru familiile nevoiaşe.
- Alocarea subvențiilor din partea autorităților pentru grădinărit urban.
Agricultura locală și promovarea produselor alimentare de origine locală devin o prioritate absolută reieşind din perspectivele dezvoltării durabile ale agriculturii. Trăim într-o lume cu resurse naturale, inclusiv energetice neregenerabile și limitate, de aceea nu ne putem permite să continuăm practicile vechi dominante pînă în prezent.
Producerea în cantităţi mari trebuie înlocuită treptat cu producerea durabilă, cu practici benefice pentru mediul ambiant şi sănătatea oamenilor.
Toată lumea trece la practici agroecologice, cu folosirea surselor energetice regenerabile de origine locală. Lucru ce reiese din necesitatea reducerii cheltuielilor de transportare și a poluării aerului cu gaze cu efect de seră.
O practică pe larg răspândită la nivel global, care permite o legătură mai strânsă dintre producători şi consumatori este aşa numita – Agricultura Susţinută de Comunitate (eng. Community Supported Agriculture).
Esenţa acestei mişcări constă în susținerea fermierului de către consumatori (o casă sau câteva case etajate) prin investiţii în procesul de producere. Fermierul îşi planifică activitatea pînă la începutul sezonului agricol reieșind din necesităţile consumatorilor. Consumatorii îşi primesc produsele solicitate pe parcursul întregului sezon. Ei sunt legaţi de un interes comun – producția alimentară sănătoasă. Consumatorii împart riscul căruia este supus producătorul din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile. În caz că un produs sau altul nu este produs în cantităţi suficiente sau nu este produs în întregime, producătorul compensează pierderile sale şi a consumatorului printr-un alt produs pentru care condiţiile au fost mai favorabile. Concomitent, consumatorul poate participa în procesul de producere personal sau cu întreaga familie pe parcursul sezonului de vegetaţie.
Acest model are un potenţial enorm de revitalizare a localităţilor urbane şi rurale prin promovarea gospodăriilor mici responsabile atît de calitatea mediului ambiant cât şi de sănătatea oamenilor.
Modelul nou de organizare a producerii şi consumului de produse alimentare capătă o răspîndire tot mai largă în lume în condiţiile provocărilor cu care se confruntă omenirea. Aceste practici au devenit vizibile şi în Republica Moldova în condiţiile pandemiei și ale anului secetos din 2020. Acest pericol rămîne şi pe viitor, de aceea schimbările în modul de producere şi consum ale hranei sunt absolut necesare.
Schimbările în această direcţie sunt inevitabile. Ele trebuie să fie simţite cu inima şi înţelese cu gândirea pentru că se referă la viitorul nostru.
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului ”Creștem reziliența urbană și a comunităților prin grădinărit urban”, finanțat de către AO „Reprezentanța IM Swedish Development Partner”.
