În iulie, ne-am întâlnit și am citit împreună poezii feministe intersecționale, în grădina urbană din parcul Calea Orheiului, pentru că, după cum zicea Flavia Dzodan, „Feminismul meu o sa fie intersecțional sau o să fie bullshit”.
Ne-am întâlnit în grădina urbană din parcul Calea Orheiului pentru că grădinile comunitare ne învață că viața se menține prin relații de interdependență, nu prin competiție, ne arată că diversitatea este condiția însăși a rezilienței și că solidaritatea se cultivă la fel ca o grădină: cu răbdare, grijă și responsabilitate reciprocă.
Am citit împreună texte despre corpuri, muncă, violență, grijă, natură, privilegii și solidaritate. Am vorbit despre felul în care diferitele forme de opresiune se intersectează și despre cum feminismul nu poate fi separat de lupta împotriva rasismului, imperialismului, capitalismului, colonialismului, queerfobiei sau distrugerii mediului.
Mulțumim tuturor celor care au venit, au citit, au ascultat și au împărtășit din experiențele lor.
Sperăm ca această seară să fie doar începutul altor întâlniri în care arta, ecologia și justiția socială se întâlnesc și cresc împreună. 
