Ce facem cu orașul?!
În oraș cad copacii. Trăim vremuri interesante. Se spune că până nu se aude tunetul, nimeni nu se pregătește de ploaie.
Mă numesc Oleg Șevcenco, sunt proprietarul unei pepiniere de plante ecologice și, în ce mă privește personal, aud tunetele de multă vreme. Sper să nu vă plictisiți citind cele scrise mai jos, poate chiar să învățați ceva nou, iar la final voi încerca să vă ofer o soluție destul de simplă, care nu numai că rezolvă complet problema, dar aduce și profit la buget. Să începem.
Dacă sunteți atenți, veți observa nu doar că arborii cad, dar au și un aspect ciudat. Frunzele se îngălbenesc și cad prematur, stejarii sunt mâncați de un buboi alb, castanii – de un buboi brun, arțarii, sicomorii, teii, toți sunt bolnavi de ceva, ramurile se rup pur și simplu, nu numai cele uscate, ci și cele obișnuite…
– Dezastru în oraș! Ce se întâmplă?
Chestia e că toată flora și fauna orașelor, inclusiv noi, oamenii, trăim într-un mediu destul de nenatural. Ce este mediul natural? Este vorba bineînțeles de păduri, lacuri, râuri, munți, pajiști – viața sălbatică. Aș putea continua spunând că, de fapt, sălbăticia pe care o avem acum nu mai este cu adevărat sălbatică din cauza faptului că am perturbat echilibrul natural dintre prădători și erbivore și drept urmare, în jurul nostru avem fie pășuni nesfârșite, fie câmpuri arate, dar acesta este un subiect mare și separat și am promis că nu vă plictisesc! Mergem mai departe.
În mediul natural, în natură, totul este interconectat, echilibrat. Unii oameni numesc chestia asta Dumnezeu. Și natura este capabilă să funcționeze astfel la nesfârșit.
În spatele tuturor acestor lucruri, dacă priviți cu atenție, puteți vedea cel mai bun, dar și cel mai ignorat prieten al nostru – pământul, solul. Într-o linguriță de sol se găsesc mai multe organisme vii decât oamenii de pe planetă (sursa). Vă întrebați și care e problema? Problema este că, fără să știm distrugem aceste organisme vii, distrugând solul, de zeci de ani.
– Toate acestea sunt bune și frumoase, dar nu propui tu oare, Oleg, să ne întoarcem cu toții să trăim în peșteri?! Ești un utopist?
– Nu, nicidecum. Deși ar fi distractiv să ne întoarcem în peșteri, totuși vom amâna asta deocamdată.
Noi suntem civilizați și cultivați și avem nevoie să fim înconjurați de lucruri care ne sunt benefice. Dar dacă te înconjori doar de lucruri care îți aduc un beneficiu direct și imediat, așa cum am făcut noi, lucrurile în natură încep să nu mai funcționeze și copacii încep să cadă. E o dilemă. Și iată un moment bun pentru a prezenta un concept nou pentru mulți: permacultura.
Despre permacultură vorbim atunci când ne referim la ceva capabil să existe permanent timp de sute de mii de ani, ca în natură, și în același timp să fie cultural – util pentru noi, așa cum ne place și cum avem nevoie. Să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim la păduri, lacuri, râuri și să vedem cât de departe putem împinge fauna sălbatică din aceste contexte și, în același timp, să nu stricăm totul. Să începem cu pădurile.
– Puneți pădurile pe foc, transformați-le în mobilă, faceți scobitori din ele!
– O secundă, dragă…
În primul rând, să clarificăm câte procente din țară trebuie să fie acoperite de păduri reale pentru a menține natura în viață. Standardul propus de India din 1988 este de 33%, adică o treime din suprafața totală a țării. Potrivit studiilor, sub acest prag, casa noastră începe să se destrame. Media europeană este de 39%. Se poate aspira și la asta. Dar știți cum stau lucrurile în țara noastră? Nu există cercetări calitative pe această temă și putem doar să ne referim la datele Biroului Național de Statistică pentru o estimare. În anul 2020, fondul forestier național a constituit 11,4% din teritoriul ţării, iar suprafața totală acoperită cu păduri – 11,3%.
11,3% este un procent mult sub nivelul minim recomandat pentru un mediu sănătos. Pentru a ilustra cât de puține păduri avem este suficient să analizăm imaginea de satelit. Spre exemplu, România are o suprafață împădurită de 29% (sursa). Acum uitați-vă cum arată România din satelit și cum arată Moldova.
Bine, suprafața acoperită de păduri este un indicator, dar care este calitatea acestor păduri?! În această vară am vizitat personal toate pădurile din sudul țării și avem un nou concept în vocabularul nostru – “pădure adevărată” și “pădure neadevărată”. De asemenea, expresia “pădurea este stricată aici” și “natura nu funcționează”. Priviți imaginea de mai jos. Iată cum arată “pădurea adevărată” din satelit:
Și așa arată orice altceva, dar numai nu o pădure.
Aceasta nu este o pădure adevărată:
Acestea sunt plantații forestiere plantate fără prea multă carte, unde “adevărata pădure” a fost tăiată și în locul ei au fost plantate zeci și sute de hectare de frasini, de exemplu, sau de salcâmi. Acolo solul este crăpat iar stratul său fertil distrus de ploi în multe locuri. Nu există ciuperci, nici ierburi, nici animale sau păsări. Acolo Pădurea este “stricată” și “natura nu funcționează acolo“. Acum deschideți Google Maps și uitați-vă la pădurile țării noastre.
Dar atunci când nu există păduri, nu mai plouă, nu mai există mediu pentru insecte și acestea ajung să populeze câmpurile, se produce prea mult vânt, praf, zgomot. Toate acestea îmi amintesc foarte mult de vara anului 2022.
– În regulă, în regulă, ia-ți pădurile înapoi și liniștește-te. Doar că în oraș copacii oricum ne cad în cap! Poate că este timpul să începem să ne gândim ce partid politic ar trebui să câștige alegerile și asta ne va rezolva toate problemele!
–Dar – dar – dar – dar – dar! Să mai zăbovim un pic… Între timp, să ne apucăm de agricultură.
– Doamne, ce nu e în regulă cu ea?
Mai există un indicator, ultimul pentru astăzi, sincer – procentul de materie organică din sol. În termeni foarte simpli, solul este compus din nisip, argilă, plus materie organică, adică organisme vii. Tot ce e negru e viu de fapt, și cu cât se apropie de culoarea nisipului cu atât devine mai puțin viu. Deci, dacă procentul de materie organică este de 3, puteți continua să trăiți. Acesta este minimul la care floarea-soarelui și porumbul nu numai că nu se vor usca în toată țara (bună ziua, 2022), dar vor fi și mult mai sănătoase și mai gustoase. Dar scopul nostru ar trebui să fie cel de a crește acest procent cel puțin până la 6. Un nivel mai înalt este posibil și dezirabil, dar 6 va fi suficient pentru început. Probabil că toată lumea este nerăbdătoare să afle ce procent de materie organică se află în regiunea noastră. Se crede că media europeană se situează în jurul valorii de 1% (sursa).
– Și eu ce vină am? Niciuna! Eu doar am mers cu tractorul pe câmp și am făcut totul ca de obicei, așa cum am fost învățați la universitatea agrară! Ce nu e în regulă?
– Ei bine, în mod surprinzător, nu acordăm prea multă atenție agriculturii ecologice în instituțiile noastre de învățământ. Dar!
Din fericire există o asociație precum MOVCA (www.movca.md), de exemplu, și există un institut public de agricultură ecologică la Bălți (Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp “Selecția”), iar ei știu ce trebuie să facă. Trebuie doar să întrebi și îți vor spune și îți vor arăta totul gratuit sau contra unei sume simbolice, ba chiar te vor lăuda ca pe un bun cetățean, mândria Moldovei. Și atunci vom avea în loc de asta:
asta
– Dar stați puțin! Ce legătură are acest lucru cu copacii care cad în orașe? E o farsă! Ni se spală creierul!
– Încă o jumătate de secundă, dragă…
Adevărul este că terenurile fertile, nearate, pot stoca cantități mari de carbon, apă și, în principiu, se repetă același lucru ca și în cazul pădurilor. Iar la un curs de agricultură ecologică ați afla și despre plantațiile forestiere, care se află pe a doua fotografie, și atunci imaginea devine mai clară. Dar acest text încă se vrea a nu fi plictisitor, așa că hai să mergem mai departe.
– Așadar, am învățat un curs și am schimbat unele lucruri… Ne-am ocupat puțin de agricultură și silvicultură și știi, e mult mai bine… Poate că tu, Oleg, nu ești chiar așa de șarlatan. Și oamenii sunt fericiți peste tot acum, sunt fericiți cu natura – așa ar trebui să fie, nu? Dar copacii încă le cad în cap în orașe și asta îi întristează puțin. Când o să facem ordine în orașe?
– De agricultură, păduri și orașe trebuie să ne ocupăm în același timp, într-adevăr…
În general, insectele au revenit în cea mai mare parte în păduri și pe câmpuri, odată cu ele au revenit ploile mici și frecvente, iar valul de căldură a dispărut. De fapt, dacă am fi rezolvat problemele pădurilor și ale agriculturii menționate mai sus, am fi înțeles cum să rezolvăm problemele orașului. Totuși, întrucât nu am descris nimic în detalii, vom prezenta mai jos soluțiile de bază pentru oraș.
Aceasta este acea soluție simplă despre care am scris la începutul textului.
– Ce tocilar ești, Oleg!
– Încă o jumătate de secundă la propriu, te rog, dragă omule.
Plantarea necorespunzătoare.
În special în zonele urbane este absolut inacceptabil să se planteze copaci cu un sistem radicular deschis. Acest lucru înseamnă că arborele a crescut în altă parte, a fost dezgropat de acolo și replantat. Uitați-vă la acest stejar roșu, de care, apropo, nu avem în oraș:
Are o înălțime de 15 centimetri, dar rădăcina sa s-a întins deja până la 25 de centimetri. Imaginați-vă rădăcina unui copăcel care are o înălțime de un centimetru și jumătate – atunci când îl dezgropi din teren deschis, va pierde 95% din sistemul radicular și va rămâne afectat pe viață. Deteriorați rădăcina centrală a unui copac de un an și probabil că acesta nu-și va reveni niciodată.
Când vedem copaci căzuți în oraș și vedem că aproape nu există rădăcini, ca și cum ar fi rupte, de fapt vedem de cele mai multe ori că aceste rădăcini sunt aproape inexistente. Acestea sunt chiar rădăcinile mutilate care au fost lăsate la copac atunci când acesta a fost replantat. Rădăcina centrală a copacului trebuie să se afunde la 15-25 de metri în pământ, în timp ce rădăcinile arborilor mutilați din orașul nostru abia de ajung să depășească 5 metri.
De aceea, copacul nu primește nutrienți, apă, nu primește nimic, se îmbolnăvește și moare, iar durata sa de viață scade de multe ori. Arborii destinați plantării în mediul urban ar trebui să fie crescuți și replantați cu un sistem radicular închis, adică fără a deteriora rădăcina. În momentul de față în țara noastră există doar trei pepiniere care fac acest lucru.
Biodiversitate scăzută și lipsă de terenuri deschise.
Dacă numărăm bine constatăm că avem foarte puține specii de plante în oraș. Dar noi avem o grădină botanică și acolo sunt sute de plante. Și acolo mai și lucrează oameni care se pricep la asta. Nu știu dacă Gradina Botanica colaborează cu MoldSilva și Spații Verzi, dar se pare că nu. Cred că acest lucru ar trebui să fie corectat.
Întrebarea care mă interesează cel mai mult este: de ce nu poate fi tot orașul o grădină botanică? Câți oameni ar veni din toată lumea doar pentru a vedea un astfel de oraș? Unde în oraș sunt castanii rozi, unde sunt castanii pitic, unde sunt frumoasele vițe ale plantelor de trâmbița piticilor, iederă, caprifoi de toate felurile, unde sunt frumoasele kohlrabi, sakura, pruni și meri ornamentali, cercis, ginkgo biloba, diverse specii de cireși, de sorbi și păducel?
Lista poate continua la nesfârșit. Nu există copaci mai mult sau mai puțin potriviți pentru orașe: există doar orașe în care totul e aranjat așa încât natura să supraviețuiască mai degrabă decât să trăiască. Să aruncăm o privire la aliniamentele stradale din oraș.
Ceva de genul ăsta, de cele mai multe ori, nu?
Este vital ca sistemul radicular al unui copac să respire, iar întregul copac are nevoie de un loc unde să își arunce frunzele, astfel încât acestea să fie mâncate de viețuitoarele din sol și să producă nutrienți pe care copacul îi va absorbi din nou. Este strict interzis să îndepărtezi frunzele unui copac. Arborele a muncit întreg sezonul pentru a le strânge astfel încât să aibă ce mânca anul viitor, dar oamenii nepricepuți îi iau toată hrana agonisită în acest fel an de an. Întregul spațiu din jurul copacului este acoperit cu piatră, care se încălzește teribil, ceea ce face ca rădăcinile să fiarbă de vii. În acest fel copacul nu primește apă de ploaie.
Ca soluție, recomand răzoarele largi și lungi, cu multe plante, în tot orașul, acolo unde cresc copacii. La umbra copacilor maturi care nu ne-au căzut încă în cap ar trebui să plantăm arbori tineri, din semințe.
Când aceștia vor crește mari ei vor înlocui arborii bătrânii. Solul ar trebui să fie întotdeauna acoperit cu plante mixte. Există colecții de semințe de plante din flora spontană care înfloresc pe tot parcursul sezonului caldi, toată vara, și care reprezintă o hrană excelentă pentru polenizatori și un cămin pentru alte insecte care nu vor fi nevoite să se cațere în copaci în căutare de răcoare și hrană.
Plantele din flora spontană cresc singure în fiecare an și este nevoie de foarte puțină întreținere, cu excepția faptului că primăvara trebuie adunate toate frunzele căzute de pe trotuare și împrăștiate pe straturile de flori. Pe tot parcursul sezonului cald toți locuitorii se vor bucura de frumoasele flori sălbatice.
Și fără nici un cosit! Câți bani pot fi economisiți numai pe asta! Ce este mai ieftin – să angajezi zeci sau poate sute de oameni la tuns iarba, să îi asiguri cu unelte și combustibil, sau să angajezi 5-6 grădinari pentru fiecare zonă a orașului?
Lumea ar veni să să vadă și asta! Copacii bătrâni din astfel de plantații pot fi îndepărtați pentru lemn de foc atunci se cresc și se dezvoltă cei noi, care sunt plantați în mod constant. Acesta este un alt venit suplimentar pentru oraș. Copacii, ca toate ființele vii, au o durată de viață și ar trebui înlocuiți, dar nu-i tăiați pe cei bătrâni până când nu ați sădit alții noi.
Doar pentru a oferi o imagine generală, așa ar trebui să fie toate gazoanele din oraș:
Și iată cum pot arăta răzoarele de flori de pe lângă copaci:
Cel mai bine este să încheiem aici înainte ca acest text să devină plictisitor. Sunt atât de multe lucruri despre care nu am vorbit! Orice oraș, orice țară poate fi transformată într-un paradis, atâta timp cât nu uităm de permacultură – că natura nu ne aparține nouă, ci noi îi aparținem ei, și asta doar pentru o perioadă scurtă de timp. La urma urmei, dacă uităm de natură ea va găsi moduri în care să ne amintească că există și poate fi mult mai periculos decât în forma copacilor care se prăbușesc.
– Unde mă pot înscrie în secta de permacultură? Sunt gata!
…Vă mulțumesc pentru lectură și vă doresc toate cele bune. Să trăiți și să înfloriți!
Autor articol: Oleg Șevcenco
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului ”Creștem reziliența urbană și a comunităților prin grădinărit urban”, finanțat de către AO „Reprezentanța IM Swedish Development Partner”.
