Ploaia de pe 5-6 august a făcut ravagii și în grădina comunitară de la Guguță. Hăragii pe care am înălțat roșiile și castraveții n-au făcut față rafalelor de vînt și s-au frînt. Împreună cu hăragii au ajuns la pămînt și tufele mari de roșii și castraveți. Cînd am venit la grădină după ploaie mă așteptam să o găsesc devastată. Mare mi-a fost bucuria cînd am descoperit că domnul Igor a avut grijă de grădină, i-a pregătit niște hăragi mai viguroși și a ridicat toate plantele de la pămînt.
Așa se construiește o grădină comunitară, cu efort comun!
Alaltăieri, îngrijeam grădina și mă bucuram de cei cîțiva castraveți care erau numai buni de mîncat cînd o doamnă care trecea pe alături mă întreabă dacă a mai rămas mentă în grădină. Îi arăt cele cîteva fire de mentă iar doamna îmi mulțumește pentru această grădină frumoasă și mă întreabă dacă nu ne temem că roada o să fie furată. Îi zic că grădina se află într-un spațiu public, deci roada nu ne aparține, e a tuturor. Am servit-o cu un castravete din grădină. A fost minunat, am putut dărui un castravete și cîteva fire de mentă crescute într-o grădină comunitară, unei persoane absolut străine.
