Pe 3 mai, în cadrul atelierului de creare a pajiștii urbane în Parcul Calea Orheiului, ne-am reconectat cu ecosistemele naturale și cu modul în care orașele pot deveni spații mai vii, mai reziliente și mai prietenoase pentru oameni și biodiversitate.
Participanții au contribuit la însămânțarea unei pajiști urbane formate din zeci de specii perene și bienale de flori spontane, leguminoase, umbelifere și graminee native, selectate pentru capacitatea lor de a crea o comunitate vegetală stabilă și diversă. Împreună, cele peste 40 de specii de plante formează un ecosistem complex, asemănător pajiștilor naturale, în care fiecare specie ocupă un rol ecologic specific.
În cadrul atelierului coordonat de Cristina Colis de la Seminte pentru viitor am discutat despre modul în care vegetația se organizează atât deasupra, cât și sub nivelul solului. Plantele joase protejează terenul împotriva evaporării și eroziunii, speciile de talie medie oferă cea mai mare parte a resurselor nectarifere pentru insecte, iar plantele înalte creează verticalitate și microhabitate pentru fauna urbană. În același timp, sistemele diferite de rădăcini contribuie la stabilizarea solului, infiltrarea apei și reziliența la secetă.
Un aspect esențial al pajiștii urbane este relația dintre specii. Leguminoase precum Trifolium pratense, Vicia cracca sau Medicago lupulina fixează azotul atmosferic și îmbunătățesc fertilitatea solului, în timp ce speciile de graminee stabilizează structura acestuia. De asemenea, Rhinanthus alecterolophus joacă un rol ecologic important prin limitarea dominanței ierburilor agresive și oferirea de spațiu pentru florile spontane.
Participanții au explorat și importanța pajiștilor pentru polenizatori. Diversitatea foarte mare a speciilor asigură o înflorire continuă din primăvară până toamna târziu, oferind hrană pentru albine, bondari și fluturi pe întreaga durată a sezonului. Specii precum Salvia pratensis, Onobrychis viciifolia și Stachys officinalis sunt extrem de atractive pentru albine, în timp ce Centaurea scabiosa sau Dianthus superbus susțin populațiile de fluturi.
Dincolo de dimensiunea ecologică, în cadrul atelierului am abordat și tema legată de viitorul spațiilor verzi urbane. Pajiștile naturale necesită mai puțină cosire, consumă mai puțină apă după stabilizare, rezistă mai bine la perioadele de secetă și contribuie la răcirea microclimatului urban. În același timp, ele transformă spațiile verzi din suprafețe decorative uniforme în ecosisteme vii, capabile să susțină biodiversitatea și să creeze o relație mai apropiată între oraș și natură.
Ce am plantat?
Achillea millefolium, Bellis perennis, Campanula patula, Cardamine pratensis, Carum carvi, Centaurea jacea, Centaurea scabiosa, Leucanthemum vulgare, Centaurea cyanus wild form, Dianthus carthusianorum, Dianthus superbus, Daucus carota ssp. carota, Galium verum, Geranium pratense, Knautia arvensis, Lotus corniculatus, Lychnis flos-cuculi, Papaver rhoeas, Plantago lanceolata, Plantago media, Primula veris, Rhinanthus alecterolophus, Salvia pratensis, Sanguisorba officinalis, Selinum carvifolium, Silene dioica, Stachys officinalis, Silene vulgaris, Tragopogon pratensis, Vicia cracca. În mixul de semințe de flori de câmp se găseau și: Campanula glomerata, Crepis biennis, Hypochoeris radicata, Lathyrus pratensis, Leontodon autumnalis, Leontodon hispidus, Medicago lupulina, Onobrychis viciifolia, Pimpinella major, Ranunculus acris, Trifolium pratense. Totodată am plantat și un mix de iarbă de câmp fără flori: Anthoxanthum odoratum, Briza media, Festuca ovina.
______
Atelierul a fost organizat în cadrul proiectului „Să imaginăm orașul rezilient al viitorului prin soluții bazate pe natură”, implementat de Asociația Comunități Active pentru Democrație Participativă, cu sprijinul financiar al New Democracy Fund.
