Sursă foto: https://balconygardenweb.com/balcony-vegetable-garden/
Ghid pentru o grădină urbană de interior: grădină de balcon și grădină de pervaz
Introducere
Întotdeauna ne-am dorit să avem plante în casă și să aducem cât de puțin din bogăția naturii în casele și apartamentele noastre chiar și doar pentru plăcerea atât de trecătoare de a admira și simți florile pe care le ținem într-o vază.
Nu de puține ori poate am fost invidioși pe prietenii sau pe cunoscuții noștri care par să se priceapă la grădinărit chiar și în cele mai adverse condiții de te miri cum au în garsoniera lor nu una, nu două ci chiar vreo 7-8 plante mereu verzi și mereu într-o stare foarte bună! Care o fi secretul lor?
Mai mult decât ține de grija omului, reușita unei plante de interior ține de felul ei de a fi, de felul în care se mulțumește cu puținul pe care îl primește pentru a rămâne vie și plină de verdeață. Nu toate plantele sunt egale și plantele de interior se numără printre acele plante care au reușit și reușesc cel mai bine să se adapteze la condiții nu tocmai ideale de viață. Cu siguranță că o roșie sau un harbuz nu ar crește la noi în casă oricât de multă grijă i-am purta. Bine-bine, veți zice, dar eu chiar am văzut roșii crescute în balcon. Da, așa este, unele roșii chiar cresc în balcon! Și astfel roșia ne aduce la prima condiție esențială fără de care plantele nu pot să trăiască și aceasta este lumina soarelui. Acolo de unde vine ea la origine, de la tropice, roșia se bucură de o intensitate mult mai ridicată a luminii solare decât poate să primească în climatul temperat în care locuim. De aceea chiar și afară, în grădina de legume roșia ocupă locul cel mai însorit. Și cu siguranță dacă avem un balcon orientat către soare, adică spre sud, sud-est sau sud-vest, putem să încercăm să creștem faimoasa roșie de balcon.
Așadar prima condiție pentru ca plantele să crească bine în casă este să aibă cât mai multă lumină de la soare. Lumina care pătrunde în casă este de cel puțin 10 ori mai slabă decât cea din exterior, fie că este filtrată de către sticla de la geam, fie că este absorbită sau reflectată în toate direcțiie de către pereții, mobila sau obiectele din locuință. Deoarece trăiesc cu clorofilă, pe care o produc prin fotosinteză, plantele au nevoie de mult soare pentru a se dezvolta. Atunci când nu au suficientă lumină ele cresc firave, deschise la culoare, cu gâtul alungit înspre ferestra pe unde intră lumina. Cine a încercat să crească răsaduri de legume în casă, mai ales primăvara, când încă soarele nu strălucește puternic pe cer, știe despre ce vorbesc.
De regulă reușesc cel mai bine să crească în casă plante care nu au nevoie de foarte multă lumină. Cu siguranță printre acestea nu se numără roșiile, ardeii și vinetele care au nevoie de foarte multă lumină pentru a crește și pentru a se dezvolta. Cele mai multe plante de apartament sunt de fapt plante din zona tropicală, ca și roșia, dar care, spre deosebire de aceasta, sunt plante care s-au dezvoltat și s-au adaptat în etajul inferior al pădurii tropicale, unde, datorită frunzișului dens de deasupra, nu pătrunde foarte multă lumină. Aceste plantele care în mediul lor natural se mulțumesc cu puțină lumină și sunt astfel, marginale, au devenit, în casele și apartamentele noastre, reginele locului, fiind mereu iubite, îngrijite și răsfățate. Nu de puține ori, copil fiind mă întrebam, în timp ce udam vreun ghiveci de filodendron sau de ficus, ce este cu plantele acestea că nu seamănă deloc cu cele din grădina bunicilor sau din parcul orașului. Ele au succes în casele noastre fiindcă sunt obișnuite și cu mai puțină lumină și cresc luxuriante și exotice ca în jungla din care au venit.
Și iată cea mai simplă rețetă pentru a avea succes cu plantele de casă! Să cumpărăm și să îngrijim plante „speciale” de apartament, plante ce prin felul lor de a fi se mulțumesc cu puținul soare ce ajunge în camerele noastre. Acestea sunt plantele care se găsesc din abundență la magazinele de decorațiuni interioare sau la florării. Și de ce nu, poate să fie un început bun și pentru cine vrea să crească și altfel de plante, mai cunoscute și mai folositoare, dincolo de aspectul lor frumos și exotic. Acest „a vrea să crești” înseamnă să te obișnuiești să îngrijești plantele, să le uzi, să le hrănești și atunci când le vine vremea, să le înmulțești sau să te bucuri de roadele lor.
Dincolo de plantele exotice, născute să trăiască și să crească doar în apartament, există o serie de plante din grădinile, livezile sau pădurile de climă temperată pe care le putem crește, în anumite condiții și cu diferite grade de reușită, și în casele noastre. Cel mai important este să le găsim acel colțișor însorit din casă unde pot să crească în liniște și să se bucure de cât mai multă lumină. Înainte însă de a povesti despre aceste plante comestibile de interior, să începem cu câteva idei și sfaturi despre cum să îngrijim plantele de interior, fie ele tropical-exotice sau ceapa și mărarul din grădina bunicii.
1. Mic manual de grădinărit în casă
Cel mai important lucru pentru plantele din casă este să aibă cât mai multă lumină nautrală posibil. Spectrul solar este mult mai complex și mai bogat decât orice modalitate de iluminat artificial și de aceea gândul că vom lasă lumina aprinsă pentru a ajuta plantele să crească este doar atât, un gând năstrușnic și nimic mai mult fiindcă în realitate nu funcționează. O dată ce am găsit colțul acela plin de lumină din casă (și vom vorbi în detaliu despre grădina din pervazul ferestrei și grădina din balcon, care sunt de regulă locurile cele mai luminoase din casă) va trebui să îl organizăm astfel încât să îl putem folosi la maxim. Pentru aceasta ne vom organiza pe verticală și vom gândi rafturi și etajere pe care să punem ghivecele și jardinierele[1] cu plantele noastre favorite. Vom realiza în curând că spațiul însorit este cel mai valoros și, pentru a putea să avem cât mai multe plante în acel spațiu, ar fi de preferat ca ele să fie mai degrabă mici și numeroase. Pentru a putea face aceasta vom practica anumite tehnici prin care să le păstrăm la o dimensiune adecvată pentru raftul sau pervazul pe care au ajuns.
Prima dintre ele este similară cu tradiționala artă japoneză bonzai. Aceasta recrează mici scene naturale utilizând o toaletare controlată a unor arbuști pe care astfel îi păstrează la dimensiuni reduse. La fel vom învăța și noi să toaletăm prin tăieri controlate plantele pe care le creștem fără să le rănim prea tare și în același timp să ne bucurăm de ceea ce recoltăm de la ele. Cel mai simplu este să ne imaginăm că creștem o tufă de salvie sau de cimbru și regulat mai tăiem câteva crenguțe pentru a aroma mâncarurile pe care le gătim, în timp ce tufa din care am recoltat trăiește, nederanjată, mai departe. Prin tăierile pe care le facem vrem să păstrăm o formă cât mai compactă și cât mai joasă, mai aproape de nivelul solului. O astfel de forma ideală ar fi un glob rotund ce ar părea că plutește chiar deasupra ghiveciului sau jardinierei.
O altă tehnică pe care o vom folosi este cea de divizare a tufei. Unele plante cum sunt crinii, hostele, peoniile, lupinul, gerbera, streliția, sparanghelul dezvoltă mai multe tulpini, fiecare dintre acestea având rădăcina sa proprie. Primăvara devreme, dacă planta devine prea mare pentru vasul în care crește, se separă tulpinile cu rădăcinile lor în ghivece diferite, spre bucuria rudelor și prietenilor ce vor primi surplusul de plante. Asta dacă bineînțeles nu decideți în schimb să puneți în mâncare sau în salată diferitele soiuri de crini de zi, hoste sau sparanghel ce sunt comestibile.
În cazul în care avem plante care nu se pot tunde sau diviza, pe măsură ce cresc va trebui să le replantăm în ghivece sau în jardiniere mai mari. O regulă simplă de urmat în alegerea unui ghiveci este că trebuie să fie înalt cel puțin jumătate din înălțimea plantei. Replantarea într-un ghiveci mai mare se face de regulă primăvara devreme înainte ca planta să înceapă creșterea de primăvară și cu pământ nou, proaspăt și bogat în nutrienți.
Prima idee simplă de urmat atunci când creștem plante în casă (pe lângă faptul că avem nevoie de colțul cel mai însorit din casă, orientat spre sud, sud-est sau sud-vest) este să le păstrăm la dimensiuni rezonabile prin tundere sau divizarea tufei și, dacă acest lucru nu este posibil, să le oferim șansa să se dezvolte normal, mutându-le, de câte ori este nevoie, în ghivece mai mari. De aici concluzia este să ne alegem cu grijă plantele pe care vrem să le creștem și, dacă se poate, să le evităm pe cele ce cresc un metru pe an încă din primul an.
O dată ce le-am găsit locușorul sau locușoarele lor în casă și le-am aranjat pe verticală ca să se bucure la maxim de lumina soarelui, plantele noastre vor avea nevoie de hrană și de apă și eventual să le ferim de curenții reci de aer. În natură plantele realizează în mod continuu schimburi complexe de nutrienți cu micro și macro-organismele din sol într-o relație amplă ce poartă denumirea de rețea trofică. Deoarce acest lucru nu este la fel de ușor de realizat în ghivecele și jardinierele în care cresc plantele din casă, trebuie să le asigurăm un pământ bogat în nutrienți pe care să îl reîmprospătăm în mod periodic, o dată la 6 luni sau o dată pe an. Un pământ bogat în nutrienți înseamnă de regulă un amestec făcut de noi în care avem o treime compost, o treime pământ de grădină și o treime nisip sau jumătate compost și jumătate pământ de țelină. Partea cea mai importantă din orice fel de amestec pe care îl folosim ca și pământ sau substrat pentru plantele noastre din casă este compostul, rezultatul descompunerii plantelor și materiei organice, ce conține un număr foarte ridicat de micro-organisme ce intră în relații benefice cu rădăcinile plantelor și le ajută să se hrănească mai bine.
În ceea ce privește apa, este de preferat să realizăm un mod pasiv de udare a plantelor, adică să le udăm la rădăcină. Când le stropim direct pe frunze riscăm să creăm un mediu propice pentru bolile fungice, care se instalează cu ușurință pe frunzele umede. Cel mai simplu mod de udare pasivă este să punem în ghiveci, în mijlocul lui, o ulcică din lut nesmalțuit pe care să o umplem cu apă. Ulcica transpiră și eliberează încet apa către rădăcinile plantele din jur, atunci când solul din jurul ei se usucă. Altfel, sub ghivece sau jardiniere punem tăvițele lor și le umplem periodic, o dată, de două ori pe săptămână cu apă iar plantele își trag apa direct de acolo. De asemenea ar trebui să protejăm plantele nostre de curenții reci de aer deoarce aceștia usucă frunzele lor, solul din ghivece sau jardiniere și evaporă apa din pământ.
[1] Noi nu folosim termenul de vazon ci doar ghiveci și jardiniera. Ghivecele sunt de regulă rotunde, de orice dimensiune, și jardinierele sunt lungi și dreptunghiulare.
2. De la legume la plante perene comestibile
Acum că știm cum să avem grijă de plăntuțele noastre să vedem ce plante bune de mâncat putem să creștem în casă. Cea mai simplă idee este să ne gândim ce legume cresc primăvara devreme în grădină. Acestora le ajunge și lumina mai puțină a soarelui de primăvară și cresc repede și viguros chiar și în primăverile mai ploioase, când este mai mult înnorat afară. Ceapa, ridichile, usturoiul, salatele, chiar și mazărea pentru păstăi sunt primele legume ce pot fi crescute cu succes și în casă. La acestea se adaugă frunzele pentru salate mai picante, cum sunt rucola, cresonul sau muștarul. Pentru ridichi și ceapă ca să își dezvolte bine parțile subterane, avem nevoie de ghivece sau jardiniere mai adânci de 20-30 cm înălțime. Tehnica de creștere cea mai simplă ar fi sa plantăm semințele primăvara cât mai devreme, să îngrijim plantele aproximativ o lună- o lună și jumătate până se maturizează și apoi să le recoltăm proaspete direct în farfurie în câteva zile la rând, pentru a veni apoi cu o semănare nouă în același ghiveci sau în aceeași jardinieră, reluând astfel tot procesul. După câteva cicluri de creștere și recoltare va trebui să schimbăm pământul, epuizat de acum de nutrienții care au hrănit atâtea plante.
Un mod și mai interesant de a crește rapid plante de frunze pentru salate sunt vlăstarii sau micro-plantele[1] care la o săptămână după ce au răsărit au primele frunze adevărate- cele care ies prima dată sunt cotiledoanele- și sunt pline de nutrienți. Înmuiem semnițele cu o zi înainte de a le întinde foarte des și uniform pe suprafața unei tăvi cu pământ puțin adâncă sau ghiveci și apoi punem o altă tavă sau ghiveci cu pământ de aceeași dimenisune peste ele, pentru a le ține apăsate și a pentru a face bine contact cu pământul pe care au fost întinse. Până ce răsar și le cresc cotiledoanele nici măcar nu au nevoie de lumină. O dată ce le dau primele frunze adevărate pot fi recoltate cu foarfeca de la nivelul solului și puse direct în salate sau în sucuri de plante, ele având un gust intens și fiind foarte nutritive. Plantele din care se pot face vlăstari sunt ridichile, mazărea, muștarul, floarea soarelui, varza, brocolli, soia și multe altele. Cine are acces la cantități mari de semințe din aceste plante poate ușor să își crească nenumărate generații de micro-plante pentru salată în casă.
Pe lângă legumele de primăvară și microplante, un loc important în grădina noastră comestibilă din casă îl ocupă plantele aromatice. Acestea provin la origine din spațiul sau din clima mediteraneeană și au nevoie de mult soare și de mai puțină umezeală. Printre plantele aromatice sau condimente pe care le putem crește în casă în ghivece și jardiniere se număra busuiocul, menta, rozmarinul, coriandrul, hasmațuchi, patrunjelul de frunze, salvia, oregano și cimbrul. Acestea sunt plantele ce se pretează cel mai bine la tehnicile de întreținere și recoltare bonzai de care povesteam mai înainte. Unele dintre ele sunt anuale (busuiocul, coriandrul, hasmațuchi, patrunjelul de frunze) și trebuie semănate în fiecare primăvară din nou. Altele (menta, rozmarinul, salvia, cimbrul) sunt plante perene ce cresc an după an, unele dintre ele (cimbrul, rozmarinul) făcând chiar tufe destul de decorative ce ne umplă casa cu arome foarte sănătoase și foarte atractive. Pe lângă aceste plante aromatice și tot pentru a da culoare mâncarurilor și salaltelor noastre se pot crește în casă ardei iuți în ghiveci, aceștia fiind mai mici și crescând mai ușor în casă decât rudele lor mai mari și mai „dulci”.
O altă categorie de plante comestibile ce pot fi crescute în casă sunt plantele comestibile perene ce cresc la semiumbră în grădină de legume. Printre acestea se numără citronela/lemongrass -ul, roinița, măcrișul, aloe vera, leurda, ceapa de tuns și chiar plante sălbatice comestibile cum este piciorul caprei (Aegopodium podagraria). Acestea au nevoie de mai puțin soare, cresc în locurile mai umbrite și au nevoie de mai multă apă. Putem recolta pentru salate o parte din frunzele de la aceste plante ce continuă să crească an de an fără să pretindă foarte multă atenție din partea noastră.
Desigur, dacă avem spațiu mare în casă cu fața spre miazăzi putem să creștem chiar arbuști și arbori fructiferi de mici dimensiuni cum sunt agrișul, coacăzul, smochinul, lămâiul, portocalul. Acestea vor aveam nevoie de tăieri periodice de conducere sub formă de bonzai pentru a rămâne la o dimensiune miniaturală, și, pe măsură ce totuși cresc, de ghivece mai mari și pământ nou, plin de nutrienți, din care să-și tragă seva pentru a crește mai departe.
[1] Termenul consacrat în utilizarea comună în România este cel de microgreeens sau microplante
Grădina de pervaz
Toate plantele pe care le putem creștem în casă au un rol benefic pentru sănătatea noastră deoarce filtrează și purifică aerul, îl îmbogățesc cu oxigen în procesul lor natural de creștere. De asemenea, când creștem plante aromatice sau condimente, uleiuri esențiale pe care acestea le emană alungă țânțarii sau alte insecte nedorite. Pe de altă parte, udarea plantelor face atmosfera din casă mai umedă și va fi nevoie să aerisim camera în care le creștem cel puțin o dată pe zi.
Cea mai mică grădină de apartament cu care putem să începem este grădina din pervazul geamului de la bucătărie. În loc să o vedem ca un loc cu câteva ghivece, putem să o gândim mai degrabă ca o succesiune de mici recolte gustoase punctată de savoarea unei plante aromatice ce rămâne cu noi de la an la an. Astfel în cele 3-4 ghivece care ne pot încăpea pe un pervaz vom avea: în primul dintre ele o legumă frunzoasă de primăvara cum este cresonul, rucola sau muștarul ce sunt un accent picant pentru orice salată, gustare sau sandvici făcute foarte ușor și rapid. În al doilea ghiveci vom avea o succesiune mai rapidă de micro-plante pe care le recoltăm toate deodată cu foarfeca și care dau, săptămânal, volumul sau conținutul unei salate pe cinste, foarte bogată în nutrienți. Tăiem plantele, le spălăm, le mâncăm. Punem semințele la înmuiat, le întindem în ghiveci, punem o greutate peste ele și într-o săptămână sunt gata de recoltat. Repetăm.
În al treilea ghiveci vom aveam ceapă de tuns, citronela sau măcriș de la care vom recolta mai rar, de 2-3 ori pe lună, frunze pentru salate sau gustări și care vor fi acolo pe pervaz, ca un accent de culoare pentru mai mulți ani. Spanacul caucazian (Hablitzia tamnoides) sau varza turcească (Bunias orientalis) sunt alte plante ce pot să locuiască permanent pe pervazul nostru și să ne ofere câteva frunze în fiecare lună.
Un al patrulea ghivechi, dacă mai este loc de el pe pervazul nostru este unul cu o plantă aromatică perenă cum este cimbrul, salvia sau chiar lavanda pe care o întreținem în mod regulat prin tăieri ale crenguțele și frunzelor, acestea ajungând în ceaiurile sau mâncarurile noastre. Chiar și întreținută în mod constant prin tăieri, această plantă va tinde în câțiva ani să își depășească locul de pe pervaz și asta este o ocazie numai bună pentru a o face cadou unui prieten sau unei prietene dragi cu mai mult spațiu și pentru a începe un nou ghiveci cu o nouă plantă aromatică intensă și interesantă.
Chiar și grădina din pervazul bucătăriei poate să crească dacă pe înălțimea geamului facem o serie de rafturi sau polițe lungi cât lățimea ferestrei și cu o distanță de 30-45 cm între ele. Am putea să avem primul raft de jos mai înalt pentru micile tufe de plante aromtice perene, iar rafturile de mai sus mai apropiate între ele pentru plantele de tuns și pentru microplante. Am putea avea astfel mai multe salate săptămânale din micro-plante sau o combinație între diverse micro-plante cu frunze de la plantele de tuns și de la legumele de primăvară. O adevărată grădină de salate și arome doar în fereastra de la bucătărie!
Grădina de balcon
Față de grădina din pervaz, grădina din balcon este mai expusă la intemperii și vom putea crește plante aici doar de primăvara până toamna. Dacă aveți un balcon închis și mai are și o orientare către sud, sunteți o persoană foarte norocoasă! Indifrent dacă este închis sau nu, încercați să vă imaginați balconul ca un spațiu tridimensional în care avem, în funcție de lumina și căldura de la soare câteva mici zone, sau microclimate diferite. Sus de tot este mai cald, deoarece aerul cald este mai ușor și se ridică în sus în timp ce jos este mai rece. Dat fiind unghiul sub care cad razele soarelui, zona din mijloc a balconului este cea mai luminoasă. Avem astfel cel puțin 3 microclimate pe orice balcon: rece și umbros în partea de jos, însorit și cald la mijloc și umbros și cald sus. Dacă împărțim balconul în partea dinspre apartament (spate) și partea dinspre stradă (față), vom avea 6 zone, din care cea din față jos este mai umbrită și mai rece iar cea din spate sus este cea mai umbrită și mai caldă.
O dată ce am identificat acest zone sau microclimate vom putea să ne organizăm mult mai bine plantele pe care vrem să le creștem aici și chiar să reușim performanța de a crește faimoasa roșie de balcon. Deși am avea tendința să punem planta de roșie în partea de jos și să o ajutăm cu un par sau un arac să crească în sus, o strategie mai eficientă este să o aducem din start în partea din mijloc a balconului pentru a beneficia de cât mai mult soare de la început. Și apoi am alege un soi de roșii mici, de tip cherry, ce se coc relativ repede, și, în loc să le cățărăm pe par le punem într-un ghiveci atârnat de tavan și le lăsăm să curgă în jos, într-o cascadă de frunze cărnoase și nenumărate roșii mici și rotunde. Și astfel am avea prima zonă cea din față sus folosită în modul cel mai eficient cu un șir de ghivece de roșii cherry curgătoare. În partea din spate sus am putea să venim tot ghivece cu plante curgătoare comestibile dar și foarte aspectuoase cum sunt spanacul caucazian, condurașii[1] sau măcrișul iepurelui[2].
O masă mai înaltă sau câteva rafturi sunt suportul ideal pentru plantele ce cresc în partea de mijloc a balconului, cea mai însorită dar și cea mai expusă la vânt. Aici am putea să avem în ghivece și jardiniere toate legumele de primăvara, salate, creson, rucola, muștar, ceapă, ridichi, usturoi precum și plantele aromatice sau condimentele anuale ca pătrunjelul, coriandrul, hasmațuchiul, mărarul sau busuiocul și chiar ardeii iuți sau câteva verze de frunze cum este kale-ul. Toate acestea le putem crește direct în jardiniere pe toată lățimea balconului și, de ce nu, chiar în jardiniere agățate în exteriorul balustradei balconului. Și bineînțeles că le putem combina între ele după formă și înălțime astfel încât cele înalte cum sunt ceapa și usturoiul să fie în spate iar frunzoasele în față.
În partea de jos, unde este mai rece și mai umbros, putem să creștem plantele perene comestibile de semiumbră (roinița, măcrișul, leurda, ceapa de tuns, piciorul caprei) și arbuștii fructiferi ce cresc bine și cu mai puțin soare, cum sunt agrișii și coacăzii. Tot aici putem să ne organizăm o mică stație de făcut microplante cu 3-4 tăvi mai mari precum și rezervele de semințe și de pământ cu care reîmprospătăm tăvile, ghivecele și jardinierele. Cu siguranță vom vrea să avem aici și o mică măsuță la care să lucrăm sau să citim încojurați de atâtea culori, forme și arome.
Față de plantele anuale comestibile pe care noi le cunoaștem sub denumirea generică de legume, plantele perene comestibile au modalități specifice de înmulțire puțin mai complicate decât legumele. Dar o dată ce le-am crescut, primit sau cumpărat nu mai trebuie să le începem în fiecare an din nou din sămânță. De aceea pentru a avea o grădină de pervaz sau de balcon cu mari șanse de izbândă este bine să începem cu plantele ce ne sunt cele mai cunoscute și să adăugăm în ghivece, tăvi și jardiniere plante noi pe măsură ce le descoperim și învățăm lucruri interesante despre ele.
Această aventură a descoperirii de plante pe care putem să le creștem chiar la noi în casă este în sine o recompensă foarte mare. Poate la fel de mare precum fiecare recoltă din grădina noastră de interior și fiecare aromă intensă ce ne străbate întreaga casă cu fiecare nouă plantă pe care o aducem aici!
Autor text: Crăciun Radu, formator, grădinar și designer de permacultură. A descoperit permacultura în urmă cu 12 ani și este membru fondator al Asociației Române de Permacultură. A realizat numeroase proiecte de permacultură și a susținut diverse cursuri și ateliere de permacultură. Printre proiectele mai complexe pe care le-a dezvoltat se numără Cultivă Orașul – un proiect de grădinărit urban și Porodica Urbană- un CSA (Agricultură Susținută de Comunitate) urban. În prezent dezvoltă propria lui fermă de permacultură, Permacultură Vale, in cadrul căreia implementeză un proiect de food-forest și care este noul sediu al Asociației Române de Permacultură. Radu crede în puterea exemplului, în forța fiecăruia de a face bine și de a se implica activ în provocările pe care schimbarea climatică le aduce în viața noastră.
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului ”Creștem reziliența urbană și a comunităților prin grădinărit urban”, finanțat de către AO „Reprezentanța IM Swedish Development Partner”.