Spațiile publice urbane deschise, din domeniul public sunt de o mare importanță socială. Acestea facilitează interacțiunea între străini, un lucru esențial pentru construirea unor comunități urbane: servesc drept arene pentru interacțiune socială întâmplătoare, pot fi locuri pentru activitățile grupurilor marginalizate și locuri de întâlnire pentru absolut oricine.^[1] Acestea oferă o scenă pentru diverse activități, care nu fac neapărat parte din circuitul capitalist de consum a orașului, în care actorii sunt „cetățeni” și „creatori” activi și egali.^[2]

Chiar dacă în ultimele decenii, spațiile publice urbane s-au confruntat cu pericole de privatizare, au fost neglijate, supra controlate de poliție, și au reprezenat locuri foarte comerciale –  în același timp spațiile publice se află în centrul luptelor sociale, culturale și ideologice. Vânzarea spațiilor publice  către entități private, neglijarea sau abandonarea acestora, precum și prescrierea rigidă a unui anumit tip de comportament acceptabil în astfel de spații – crește prețul de mediu și social pe care îl plătim cu toții, pe termen lung.

În amploarea acestor procese, este deosebit de interesant și important să examinăm răspândirea fenomenului de grădinărit urban comunitar ca un model de atitudine diferită față de spațiile publice. Grădinăritul comunitar este o practică socială de revendicare a spațiului public și de grijă față de mediu. Grădinile comunitare sunt spații civice – grădini organizate în spații publice la inițiativa locuitorilor orașului. Grădinile comunitare sunt planificate și cultivate în mod comun și voluntar de grupuri de rezidenți care se reunesc, în general pentru întâlniri săptămânale de lucru. Acest lucru este în contrast cu grădinile publice ale orașului, cum ar fi Grădina Publică din Chișinău – care sunt proiectate de instituții de planificare și cultivate de lucrători municipali sau subcontractanți. La fel ca grădinile publice, grădinile comunitare mediază interacțiunea dintre rezidenți, dar spre deosebire de acestea, grădinile comunitare facilitează o întâlnire continuă care presupune eforturi comune, cultivarea și exploatarea grădinii, proiectarea și adaptarea acesteea la nevoile locale. Munca în grădini este reglementată și modelată în comun de către membrii fiecărei grădini comunitare.

Statutul de proprietate al grădinilor comunitare este unic în felul său, dar de regulă reprezintă o situație intermediară – o zonă publică care este administrată împreună și în comun de către locuitorii orașului sau comunitatea de locuitori din vecinătatea imediată. Pentru instituțiile publice locale, care sunt obișnuite și instruite să interpreteze titlul de proprietate doar din punct de vedere legal în forma binară de proprietate privată sau proprietate publică – grădinile comunitare sunt o situație nouă și provocatoare.

Articolul de față prezintă fenomenul de grădinărit comunitar și manifestarea acestuia la Berlin, orașul care găzduiește câteva sute de astfel de moduri de recuperare a patrimoniului urban comun.^[3]

Locuitorii Berlinului sunt mari iubitori ai grădinăritului urban. Aici grădinile urbane există în diferite forme în parcuri și pe parcele vacante din oraș – aceste fragmente naturale, într-o junglă de beton, arată de asemenea un respect deosebit față de mediul înconjurător. Locuitorii cultivă fructe și legume organice de înaltă calitate, contribuind astfel la conștientizarea modului în care este cultivată hrană și cum aceste procese de cultivare au fost înstrăinate din viața celor ce locuiesc în orașe.

Proiectele de grădinărit urban din Berlin sunt organizate de o serie de asociații, inițiative și grupuri de voluntari și toate au un singur lucru în comun: își propun să facă viața orașului mai luminoasă și mai frumoasă, adăugând un pic de natură în jungla urbană, aducând în același timp oameni împreună și dezvoltând un sentiment de spirit comunitar. Dincolo de activitatea propriu zisă de grădinărit, multe grădini organizează și diverse ateliere și evenimente culturale, educaționale și comunitare.

Grădina urbană Almende-Kontor

Un proiect renumit de grădinărit urban este cel stabilit pe Tempelhofer Feld – unul dintre cele mai mari spații publice deschise din Europa.

Tempelhofer Feld este o zonă din Berlin care în perioada nazisă a fost folosită pentru practica militară și ca teren de paradă al garnizoanei berlineze. Tempelhofer Feld este strâns legat de istoria militară și de aviația nazistă, precum și de istoria fotbalului german. În 2010, în urma numeroaselor proteste locale imense pentru salvarea spațiului de la viitoarele ‘inevitabile’ construcții, autoritățile locale decid ca teritoriul fostului aeroport Tempelhof să fie declarat parc. Inaugurarea (vezi poza) este un eveniment grandios pentru tot orașul iar cetățenii vin să celebreze locul salvat și păstrat public și verde. Parcul poartă denumirea istorică a zonei – parcul Tempelhofer Feld și este atât de imens încât se poate schimba timpul de afară până îl parcurgi.

În parcul Tempelhofer Feld se găsește și o grădină comunitară, grădina Almende-Kontor care ocupă o suprafață de 5.000 m2 din întreaga zonă a parcului și este cultivată pe paturi înălțate. Paturile înălțate sunt necesare, în acest caz, pentru a izola plantele cultivate de pământul infectat.

Fiind fost aeroport, solul de pe teritoriul parcului a fost poluat la o adâncime destul de mare și pentru o perioadă îndelungată. Scurgerile de petrol, uleiurile sau alte substanțe chimice utilizate pentru mentenanța avioanelor și mașinilor care le deserveau au afectat calitatea solului din zonă.

Allmende-Kontor este o rețea civică care sprijină grădinile comunitare din Berlin și proiectele de agricultură urbană. Un grup de treisprezece oameni – alcătuit din activiști cu experiență în grădinărit, cercetători și prieteni ai grădinăritului urban și al agriculturii – au fondat organizația împreună în 2010. De atunci, rețeaua funcționează în cooperare cu alte grădini comunitare, precum și diferite inițiative sociale și civice, fundații, cercetători, dar și autorități publice atît din Berlin cît și din toată Germania.

Statutul asociației, regulamentele grădinii și formularul de înregistrare sunt disponibile pe site-ul lor, precum și informații de bază despre sarcinile comune din grădină: apă, compost, paturi comunitare, participarea la ședințele grădinii etc. Reprezentanții vecinătății care sunt prezenți decid de comun acord cu plenul de la ședința grădinii, dacă acceptă o persoană nouă în comunitate. Totuși prioritate pentru îngrijirea unui pat înălțat din grădină se acordă comunităților sau proiectelor sociale și culturale. Dacă există mai multe persoane interesate decât paturile disponibile, sunt explorate opțiunile alternative precum îngrijirea paturilor comunitare. Noul grădinar își completează documentele de înregistrare pe loc sau online în termen de două săptămâni. Contribuția pentru un pat poate fi de 30, 45 sau 60 EURO. Noul grădinar sau noul grup de grădinari se prezintă la următoarea ședință de grădină pentru a începe lucrul. Cel puțin o persoană care îngrijește fiecare pat trebuie să fie membru al asociației. Taxa anuală de membru este de 12 EURO.

Distribuția zonelor și loturilor: https://docs.google.com/presentation/d/1vU4xuhsSuNG34XseaQeVXuLKlYCA_hZVo1g67odDqVU/embed?start=false&loop=false&delayms=3000&slide=id.ge59def247_0_15

Mai multe informații poți găsi pe site-ul lor: http://www.allmende-kontor.de/

Grădina urbană Prinzessinnengärten (1)

Pînă în 2019, Piața Moritzplatz din Berlin era un imens teren vacant de 6.000 m2, care risca mereu să fie dat sub construcție unor multipli investitori interesați de acest loc central. În 2009, colectivul de activiști Nomadisch Grün, împreună cu un număr mare de vecini implicați din Moritzplatz, zona Kreuzberg a Berlinului, decid să amenajeze o imensă grădină urbană și să cultive aici fructe și legume organice delicioase și de înaltă calitate.

Pe lângă lucrările de grădinărit, comunitatea folosește spațiul ca loc de învățare – se organizează o serie de ateliere și tururi prin grădină care îi învață pe participanți nu doar să semene, să planteze și să recolteze culturi, dar și despre producția de semințe, prelucrarea și conservarea legumelor, apicultura, vermicompostul și dezvoltarea de metode noi și simple de cultivare.

Comunitatea a deschis o cafenea în grădină unde oricine este binevenit. Cafeneaua din Moritzplatz folosește fructele și legumele cultivate acolo pentru a pregăti mîncăruri gustoase. Aceasta este deschisă de la 10 dimineața până la cel puțin 6 seara din aprilie până în octombrie, pe durata sezonului roditor. Astfel comunitatea a creat o mică economie circulară, care e puțin dependentă de ‘lumea exterioară’: grădina întreține cafeneaua, iar cafeneaua oferă locuri de muncă localnicilor și din profit sunt făcute lucrările de întreținere a grădinii.

Barul, bucătăria, atelierul și depozitele sunt amplasate în containere de transport vechi și transformate. Culturile sunt plantate în paturi ridicate făcute din lăzi stivuite sau în saci de orez. O metodă de cultivare  independentă de solul din grădină, combinată cu utilizarea materialului săditor de calitate – permite agricultura ecologică într-un oraș în care terenurile disponibile sunt de obicei fie pavate, fie contaminate. În plus, o grădină mobilă permite posibilitatea utilizării temporare. Prinzessinnengarten închiriază terenul de la Moritzplatz. Posibila privatizare a acestui teren ar putea duce la mutarea grădinii pe un alt loc. Veniturile sunt generate cu ajutorul restaurantului din grădină și prin vânzarea de legume, dar și din fonduri obținute în urma implementării diferitor proiecte educaționale, din construcția altor grădini, servicii de consultanță, taxe pentru fotografii, prezentări și tururi ghidate, precum și donații în formă de sponsorizări pentru jardiniere și grădini. Nimeni nu deține propriul său pat la Prinzessinnengarten. Mulți oameni sunt implicați voluntar pentru a menține acest loc în viață. A fost înființată și o companie non-profit numită Nomadisch Grün (Verde Nomadic) pentru a servi cadru pentru diferite activități sociale, educaționale și economice, cu scopul principal de a face din grădină un loc de învățare. Întrucît participanți sunt în mare parte amatori și începători, accentul este pus în principal pe învățarea informală. Abilitățile sunt dobândite prin experiență, practică și schimb de cunoștințe.

Prinzessinnengärten (2) – cimitirul Neuer St. Jacobi din Neukölln

În afară de locația de la Moritzplatz din Kreuzberg, din 2019, colectivul cultivă și o altă grădină comunitară la cimitirul Neuer St. Jacobi din Neukölln. Cimitirul este unul vechi și deja abandonat, fiind un spațiu verde umed și foarte prielnic grădinăritului.

Anul acesta, comunitatea s-a întâlnit în grădină în zile agreate împreună și au lucrat pentru a crea loturile, rândurile și desigur pentru a planta și întreține culturile vii și sănătoase. Pământul din cimitir este extrem de roditor, iar participanții glumesc că ar fi ‘cu îngrășământ natural’. Pentru că sunt abia la început de drum, în acest sezon majoritatea roadei a fost valorificată de cafenea, iar participanții au avut parte de puțină roadă pentru fiecare. Dar anul viitor vor putea lua acasă, după fiecare întâlnire colectivă în grădină, cantități mai mari și mai diverse de verdețuri, fructe și legume.

Cum se împarte roada? Simplu – ce colectează tot ce este copt sau bun de mâncat și se împarte egal între cei ce au grijă voluntar de grădină.

Pentru mai multe detalii, vezi site-ul lor: https://prinzessinnengarten.net/

 

Manifest: Orașul e grădina noastră

Apropo! Cei din Prinzessinnengärten au și un Manifest: Orașul e grădina noastră, care poate fi citit în întregime pe site-ul lor. Autorii manifestului vorbesc despre importanța grădinilor comunitare într-un spațiu public, despre importanța naturii urbane pentru un oraș locuibil și despre comerțul echitabil. Aceștia cer factorilor de decizie în planificare urbană și administrație publică să recunoască importanța grădinilor comunitare printr-o reglementare definitivă, care va asigura durabilitatea acestora.

https://urbangardeningmanifest.de/

Un fel de concluzie:

Grădinile urbane sunt mai mult decât un loc de cultivare a legumelor în oraș. Acestea pot găzdui o mulțime de activități. Prin intermediul atelierelor deschise, prin cafeneaua de grădină și o varietate de evenimente culturale, Prinzessinnengarten, spre exemplu, a devenit un loc de întâlnire plin de viață, cu atracție mult dincolo de cartier. În același timp, este un model nou de grădinărit în oraș.

Prin intermediul acestor grădini și al celor care se implică, termeni precum grădinărit urban, agricultură urbană, grădini comunitare, ferme urbane sau grădinărit de gherilă și-au găsit drumul în utilizarea obișnuită. Acest fenomen poate fi observat în cele mai variate forme în multe orașe din lume. Grădinile comunitare și proiectele agricole urbane sunt deosebit de răspândite în America de Nord. Aspectul și dimensiunea acestor grădini, precum și motivațiile și ideile grădinarilor pot varia foarte mult de la o grădină la alta.

Totuși, ceea ce au în comun aceste grădini, alături de accentul pe producția locală de alimente, este că sunt dezvoltate drept proiecte comunitare și din proprie inițiativă. În plus, grădinăritul nu este înțeles doar ca o distracție plăcută, grădina fiind un refugiu personal. Utilizarea alternativă a terenurilor urbane, autosuficiența și munca comunitară sunt, de asemenea, asociate în general cu probleme sociale mai ample. Prin activitatea sa practică, această nouă mișcare de grădinărit abordează probleme precum biodiversitatea, alimentația sănătoasă, reciclarea, justiția de mediu, schimbările climatice și suveranitatea alimentară.

Grădinile urbane demonstrează o abordare diferită din punct de vedere ecologic și social a spațiilor urbane și a locuitorilor acestora, permit abilitarea socială a comunităților marginalizate și sunt locuri în care sunt testate oportunități pentru micro economii locale și alte modele economice alternative. Într-un mod discret și pragmatic, astfel de grădini ne invită să ne gîndim despre cum dorim să trăim în orașele noastre în viitor.

REFERINȚE:
[1] The Right to the City: Social Justice and the Fight for Public Space de by Don Mitchell.
[2] Capitalism and the City: Globalization, Flexibility, and Indifference de Richard Sennett.
[3] Reclaiming the Commons de Naomi Klein.

Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Birou de Organizare Comunitară”, implementat de A.O. Comunități Active pentru Democrație participativă, realizat cu susținerea financiar a Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros-Moldova. Acțiunile întreprinse în cadrul proiectului și opiniile exprimate țin de responsabilitatea implementatorilor și nu reflectă neapărat poziția Fundației.